Orbite - Faust Übersetzung ins Englische

Orbite

(Okay)
(Yeah)
(Real shit man)
(Mhm)
(Ya mean)
(Yeah)

Întrebarea-i cine?
Probabil răspunsul ar fi sunt
Dacă mă întrebi unde-s
Probabil răspunsul ar fi surd
Survolez din sud, ușor mă las pradă mirajului
Ca-ntr-un sevraj ce parcă-mi cere să repari fisuri
Sunt granița curajului și fricii
Pun în față pași
Îmi car ranița cu skilluri, obiceiuri și capricii
Un fost fumător de gigi
Vânător de turnători și atârnatori la beneficii
Dependent de bitching
Învățat să le sparg și să le-aprind ca pe artificii
Setat pe fapte, vigilent să scap de vicii
Îmi înving fricile conștient că am pe creier toți piticii
Ce-mi șoptesc conspirații, ca în Codul lui DaVinci
Sunt rodul disprețului și al iubirii
Cel ce-o să-ncerce să dezlege ce-nțelege dintr-o lege a firii
Unu ce vede minciuna din spatele privirii
Și ghimpii ascuțiti din jur, nu numai trandafirii
Faptele arată cine eșți, dacă nu știi
Vorbele arată maxim cine vrei să fii
Nu contează cum e viața, ci modu cum vei privi
Tot ce-ți dă și dacă știi să te bucuri de ce vei primi
C-unu chiar de n-are, trage tare pan' se îmbogățește
Poate nu bănește, dar ajunge bogat sufletește
Altu' sparge c-are tot de mic și de-a gata primește
Da-și tulbură total conștiința când și-o otrăvește
Eu sunt un om singur, ce-a primit în dar prieteni, triburi
Sunt binele si răul ce-mi țin punctul de echilibru
Sunt cel pentru care-i mai complicat să fie simplu
Cel ce simte mai mult c-are un scop când tre' să spargă ziduri
Coadă de leu și cap de zimbru
Sunt contrastu' dintre ai mei și viața pe care-am trăit-o
Îi cad pradă mereu, dar și scap desigur
C-ascult inima și transpun pân' la final ce am pornit de la intro
Mă pregătesc de-un nou capitol, cu de toate
Câte am adunat în spatele unei uși capitonate
N-am capitulat, de-am dat peste vreo greutate
Și nici n-am s-o fac, o să-nțelegi dac-asculți mai departe

În timp m-am elevat, să fiu relevant, după ce mor
Să scrii-n memoria mea c-aveam o memorie de elefant
Subliminal pe orice piese cu-un flow elegant
Am făcut combinații, făr' să-mi pese dacă e legal
Am desfăcut noduri, știind că-i legat totul
De-un fir al vieții, prins între vise, visuri, plăceri, eforturi
În care-mi pun paznici peste tot să-mi întăresc fortul
Și cresc prin pași mici dacă-ncep să cântăresc totul
Suntem oameni, pașnici, darnici, dar nici să-mi vii tot tu
Cu pretenții, când ți-am dat sufletul, cerând doar suportul
Făr' să mă plâng o clipă de-am avut găuri în conturi
Conturând ce nevoi am ca orice om de rând
Și dacă le-nşir pe rând, o s-o fac la modu' propriu
Când mă simt contrariat în stări, parcă-s pe speed cu opiu
Deschid al 3-lea ochi dar tentații îmi fac cu ochiu'
Și fac ravagii ca un Playboy african în Tokyo
Nu-s genu' ce zice "cum le-ntorc io, n-o face nimeni"
Sunt genu' ce-i dă bice fix de vineri până vineri
Sunt de vină de nu trag și clar vreau rezultate
Că bat fieru cât e cald, să las elemente sudate
Cu sudoarea frunții dacă nu se mută munții de la sine
Împing puțin câte puțin, după nopți și zile nedormite
În care-am înșirat într-un șirag cuvinte
Și trag până ajung dincolo de orbite
Out

Orbit

(Okay)
(Yeah)
(Real shit man)
(Mhm)
(You mean)
(Yeah)

The question is, who?
Probably the answer would be, it's me.
If you ask me where I am,
Probably the answer would be, deaf.
I soar from the south, easily falling prey to the mirage.
Like a withdrawal that seems to ask me to repair cracks.
I am the border between courage and fear.
I put steps forward.
I carry my backpack with skills, habits, and whims.
A former gigi smoker.
A hunter of informers and those hanging around for benefits.
Addicted to bitching.
Learned to break them and light them like fireworks.
Set on deeds, vigilant to escape vices.
I overcome my fears, aware that I have all the little people in my brain.
Whispering conspiracies to me, like in the Da Vinci Code.
I am the fruit of contempt and love.
The one who will try to unravel what he understands from a law of nature.
One who sees the lie behind the gaze.
And the sharp thorns around, not just the roses.
Facts show who you are, if you don't know.
Words show at most who you want to be.
It doesn't matter how life is, but how you will look at it.
Everything it gives you and if you know how to enjoy what you will receive.
Someone who doesn't have anything, pulls hard until he gets rich.
Maybe not financially, but becomes rich in soul.
Another breaks because he has everything from small and receives it ready-made.
But he completely disturbs his conscience when he poisons it.
I am a lonely man, who received friends, tribes as a gift.
I am the good and the evil that keep my point of balance.
I am the one for whom it is more complicated to be simple.
The one who feels more when he has a purpose when he has to break walls.
Lion's tail and bison's head.
I am the contrast between my people and the life I lived.
I fall prey to them often, but I also escape surely.
Because I listen to my heart and transpose until the end what I started from the intro.
I prepare for a new chapter, with everything.
What I have gathered behind a padded door.
I haven't given up, even if I've encountered some weight.
And I won't, you'll understand if you listen further.

Over time, I have risen to be relevant, even after I die.
Write in my memory that I had an elephant's memory.
Subliminally on any tracks with an elegant flow.
I made combinations, without caring if it's legal.
I undid knots, knowing that everything is tied.
By a thread of life, caught between dreams, pleasures, efforts.
In which I put guards everywhere to strengthen my fortress.
And I grow in small steps if I start to weigh everything.
We are people, peaceful, generous, but don't come to me all of you.
With pretensions, when I gave you my soul, asking only for support.
Without complaining for a moment that I had holes in my accounts.
Contouring what needs I have like any ordinary man.
And if I list them one by one, I will do it in my own way.
When I feel alienated in states, I feel like I'm speeding with opium.
I open the third eye but temptations wink at me.
And they wreak havoc like an African Playboy in Tokyo.
I'm not the type who says "how I turn them around, no one can do it."
I'm the type who gives it a boost from Friday to Friday.
I'm to blame for not pulling and I clearly want results.
Because I strike the iron while it's hot, to leave welded elements.
With the sweat of my brow if the mountains don't move on their own.
I push a little bit at a time, after nights and sleepless days.
In which I strung words in a string.
And I pull until I get beyond the orbits.
Out