Prizonier - Trooper traduction en anglais

Prizonier

Copil chircit sub vrerea lumii
Orfan de tată şi de ţară
L-au aruncat şi-l ţin închis păgânii
Iar mâine poate-l şi omoară

Un prunc abia de-un cot mai mare
Neplâns şi nepăzit în viaţă
Ostatic prins între popoare
Îşi schimbă lacrimile-n gheaţă

Domnescul tată, de nevoie
L-a dat sultanului zălog
Şi nu mai poate ridica războaie
Şi-şi poartă sufletul olog

Sterpe nisipuri şi zăngăn de arme
Îl ard ziua toată şi noaptea în somn
El singur ştie, cândva va fi Domn
Cândva va fi Domn
Mic şi nevolnic, cu inima mare
Primeşte ocara şi biciul
Încearcă să stea în picioare
Şi-şi râde în faţă supliciul

Cu vremea, în trupul plăpând
Se-adună vântul din creste
Şi creşte întruna vuind
Valahul lup din poveste

Apoi, într-o negură groasă
Scrâşnitul de lanţuri răsună
Şi fuge valahul acasă
Rupând bucăţi din carnea păgână
Străjeri îngroziţi ca şi morţi
Aleargă să-şi mântuie viaţa
Un drac ce-i urăşte pe toţi
Le şlefuie acum prima ţeapă!

Prisoner

A shriveled child, beneath the world's disdain,
Orphaned of father, and of native land,
The heathens cast him down, and hold him chained,
And tomorrow, my love, they may take his life.

A babe, barely taller than an arm's length span,
Unwept, unguarded in this cruel life's dance,
A hostage caught between warring nations' trance,
His tears turn to ice, a chilling, bitter glance.

His noble father, driven by despair and need,
Gave him as surety to the Sultan's greed,
No longer can he wage war, his heart does bleed,
A crippled soul, he carries his heavy creed.

Barren sands and the clash of steel's harsh sound,
Burn him all day, and haunt his sleep profound,
He alone knows, one day he'll be crowned,
One day he'll be crowned, his triumph will resound.
Small and frail, but with a heart so grand,
He endures the shame, the whip in the tyrant's hand,
He struggles to stand, on this forsaken land,
And laughs in the face of his torment, so unplanned.

With time, in his delicate, fragile frame,
The wind from the mountain crests does claim,
And grows within him, a roaring, burning flame,
The Wallachian wolf, a legend of great acclaim.

Then, in a thick, impenetrable haze,
The rattle of chains, a terrifying, echoing craze,
The Wallachian flees homeward, through the maze,
Tearing flesh from the heathen, in a bloody daze.
Guards, terrified, as if already dead,
Run to save their lives, filled with dread,
A devil who hates them all, it's said,
Sharpens his first stake, their doom is spread.