Solii Turci - Trooper traduction en anglais

Solii Turci

Dinspre Poarta turcă se stârneşte vânt
Se încruntă cerul peste al nost' pământ
Solii Semilunii vin ca să ne certe
Vin cu inimi negre ce nu ştiu să ierte

Cu alaiuri multe şi strălucitoare
Turbane-nalte, aurite-n soare
Se vede-n ochi voinţa cea rea
Când se-ndreaptă iute spre Măria Sa

Intră sfruntători şi făr' de onoare
Şi privesc la Vodă cum ocara-l doare!
Nu ştiu ce e frica, nu vor să-l salute
De datina vlahă au părut să uite

Cât e lumea lume, cât e pământ
De acum-nainte, până în mormânt
Nu lăsăm turbanul faţă de român
Noi suntem stăpânii, el e cel hain
Ha ha ha ha!
Îndrăzneala însă le rămâne-n gât
Văd deodată solii, ca-ntr-un vis urât
Vodă cum se-ncruntă ca şi toţi boierii
Ce nu ştiu a tace dacă vrei să-i sperii
Intră-n sala mare Andrei Căpitan
Să aducă cuie, moarte şi ciocan
Iar turbanul mândru, de nelepădat
Prins e pe vecie cu piroane-n cap
Să înveţe dară cei ce nu ştiau
Că românii fală şi pe Vodă (şi pe Vodă), şi pe Vodă-l au
Să înveţe turcii buna-cuviinţă
Peste Vodă Ţepeş? Nu e (nu e), nu e cu putinţă

Turkish Envoys

From the Turkish Gate, a wind begins to rise,
The sky frowns down upon our land, my dear,
Envoys of the Crescent Moon arrive to scold,
With blackened hearts that know no grace, so bold.

With grand processions, shining bright and grand,
Turbans tall, gilded by the sun's command,
In their eyes, ill will is plain to see,
As they swiftly head towards His Majesty.

They enter brazen, without a shred of grace,
And watch our Lord, the shame upon his face!
They know no fear, refuse to give their salute,
Of Wallachian custom, they seem to give no hoot.

As long as the world turns, as long as earth remains,
From now until we're dust, through joys and pains,
We'll not bow the turban to a Romanian's might,
We are the masters, they are the hateful blight.
Ha ha ha ha!
Their boldness catches in their throats so tight,
The envoys see, as in a dreadful, nightmare sight,
Our Lord's dark frown, mirrored by his boyars true,
Who know no silence when faced with such a crew.
Into the great hall strides Captain Andrei bold,
Bringing nails, a hammer, and death untold.
And the proud turban, once so high and grand,
Is nailed forever, to each envoy's head, by his command.
Let them learn the lesson they did not know before,
That Romanians have pride, and their Lord (and their Lord), their Lord they adore.
Let the Turks learn manners, respect, and proper grace,
To defy Lord Țepeș? It's not (it's not), it's not the place.