Текст и перевод песни Bvcovia - Cel Mai Trist Refren

Cel Mai Trist Refren

Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Din cartier
Din cartier

Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren

Îl știu pe unu, am fost cu el în generală
Ce voia să se omoare încă din prima zi de școală
Cu un tată bețivan ce îl bătea seară de seară
Venea vânăt stând în clasă încercând doar să nu pară
Și stăteam cu el la gară, așteptând autobuzul
Spunea că urăște viața dar nici nu-i prinsese gustul
Mi-a întins într-o zi mâna, avea lacrimi pe obraz
Tacsu îi arsese mâna în focul de pe aragaz
Și era doar un copil, nici nu știu dacă mă simți
Unii au părinți din ăia, de mai bine n-ai părinți

Doare al dracului de tare, încă mă scoate din minți
L-am văzut ultima oară pe peron, înghesuiți
De momente și de vorbe și de amintiri ciudate
Îmi spunea cât se urăște și cât se gândea la moarte
I-am spus că o să fie bine și simt cât poate să doară
După o vreme am auzit că și-a legat de gât o sfoară

Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren

E despre puștiul ce a crescut în orfelinat
Fiindcă mă-sa la lăsat fix când tacsu a decedat
De mic copil pe tâlhărie, pe furat
Ce se lua în smardoială pentru locul lui din pat
Unii râdeau în morții lor că n-avea țoale
Până și-au luat toți bătaie într-o seară în parcare
Și nu-ți cânt de două palme sau schemă de intimidare
Îți cânt despre o rozetă ce le-a spart fața la fraieri
Combina tot pe la scară, de la târfe la vrăjeală
Știu, fura casetofoane din mașini parcate în stradă

A fost și plecat pe-afară să tragă niște manete
L-au închis o perioadă pentru nu știu ce anchete
A ieșit apoi afară dar își pierduse relația
Cică femeia îi plecase nu mai accepta situația
Eu pe-atunci eram în Londra, am primit mesaj pe seară
Vezi că ăsta a murit, și-a legat de gât o sfoară

Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren

Cel mai trist refren
Mai trist refren
Asta-i o poveste despre puștii din cartier

The Saddest Chorus

This is a story about the kids from the neighborhood
From the neighborhood
From the neighborhood

This is a story about the kids from the neighborhood
Many things have changed and many have stayed the same
Some call it fate, others call it a curse
I think it's the saddest chorus
This is a story about the kids from the neighborhood
Many things have changed and many have stayed the same
Some call it fate, others call it a curse
I think it's the saddest chorus

I knew one, I was with him in middle school
Who wanted to kill himself from the first day of school
With a drunk father who beat him every night
He came bruised, sitting in class, just trying not to show it
And we would wait with him at the station for the bus
He said he hated life, but he hadn't even tasted it yet
He reached out to me one day, tears streaming down his face
His dad had burned his hand on the stove
And he was just a kid, I don't even know if he feels me
Some people have parents like that, it's better to have no parents at all

It hurts like hell, it still drives me crazy
I last saw him on the platform, crowded
With moments and words and strange memories
He told me how much he hated himself and how much he thought about death
I told him it was going to be alright, and I feel how much it must hurt
After a while, I heard he tied a rope around his neck

This is a story about the kids from the neighborhood
Many things have changed and many have stayed the same
Some call it fate, others call it a curse
I think it's the saddest chorus
This is a story about the kids from the neighborhood
Many things have changed and many have stayed the same
Some call it fate, others call it a curse
I think it's the saddest chorus

It's about the kid who grew up in an orphanage
Because his mom left him right when his dad died
From a young age, into robbery, into stealing
Who would get into fights for his place in bed
Some laughed at him because he had no clothes
Until they all got beaten up one night in the parking lot
And I'm not singing about two slaps or some intimidation scheme
I'm singing about a brass knuckle that smashed those fools' faces
He hustled everything on the staircase, from hookers to bullshit
I know, he stole car stereos from cars parked on the street

He even went abroad to pull some levers (schemes)
They locked him up for a while for some investigations
He got out later but had lost his relationship
They said his woman had left, she couldn't take it anymore
I was in London at the time, I got a message that night
This guy died, he tied a rope around his neck

This is a story about the kids from the neighborhood
Many things have changed and many have stayed the same
Some call it fate, others call it a curse
I think it's the saddest chorus
This is a story about the kids from the neighborhood
Many things have changed and many have stayed the same
Some call it fate, others call it a curse
I think it's the saddest chorus

The saddest chorus
Saddest chorus
This is a story about the kids from the neighborhood