Текст и перевод песни Ecou - Printre Geamuri

Printre Geamuri

Străzile sunt goale de mult
Printre geamuri bate un vânt
Ce-mi aduce întrebarea: Unde-i Cel ce Sunt?
Mi-am pus atâtea măști să nu vezi
Cine sunt și acum ce crezi?
Nu mai fac diferența dintre măști și eu

Aș vrea să merg în timp dar nu pot
Să dau de origini, să scot
Sâmburele ce-mi provoacă frica de-a lupta
Mă doare capul de-atât amar
De câteodată-mi vine să sar
Că în a mea inconștiență construiesc nimic

Văd că nu mi-a rămas
Nimic din ce am avut
Doar o roată și-o mână de pământ
Nu știu unde să merg
Visele mi se șterg
Văd printre geamuri un oraș abandonat

Câte amintiri țin în pod
Câte-aș arunca peste bord
Că sufletul ce-i plin de găuri e cumva uitat
Mereu aproape dar nu destul
Și drumurile nu mai apun
Aș vrea să gust și eu odată dintr-un răsărit

Durerea ce mă leagă în loc
Singurătatea pune pe foc
Măcar dacă aș ști că lupta mea nu-i un miraj
Și cum în tăcere-am luptat
Tăcerea m-a și îngropat
Și nimeni n-a aflat vreodată ce s-a întâmplat

Văd că nu mi-a rămas
Nimic din ce am avut
Doar o roată și-o mână de pământ
Nu știu unde să merg
Visele mi se șterg
Văd printre geamuri un oraș abandonat

Umple străzile pustii
Dă-mi puterea de-a mai fi
Și în drumul meu spre cer
Nu mă mai lăsa stingher

Umple străzile pustii
Dă-mi puterea de-a mai fi
Și în drumul meu spre cer
Nu mă mai lăsa stingher

Par les Fenêtres

Les rues sont vides depuis longtemps
Par les fenêtres, un vent souffle
Ce qui me pose la question : où est Celui que je suis ?
J'ai mis tant de masques pour que tu ne voies pas
Qui je suis et maintenant, qu'est-ce que tu crois ?
Je ne fais plus la différence entre les masques et moi

J'aimerais remonter le temps, mais je ne peux pas
Trouver mes origines, extraire
Le noyau qui me provoque cette peur de me battre
J'ai mal à la tête de tant d'amertume
Parfois j'ai envie de sauter
Car dans mon inconscience, je construis le néant

Je vois qu'il ne me reste
Rien de ce que j'avais
Seulement une roue et une poignée de terre
Je ne sais pas où aller
Mes rêves s'effacent
Je vois par les fenêtres une ville abandonnée

Combien de souvenirs je garde au grenier
Combien j'aimerais jeter par-dessus bord
Car l'âme qui est pleine de trous est un peu oubliée
Toujours proche, mais pas assez
Et les routes ne se couchent plus
J'aimerais goûter un jour à un lever de soleil

La douleur qui me retient
La solitude met le feu
Au moins si je savais que mon combat n'est pas un mirage
Et comment dans le silence j'ai combattu
Le silence m'a aussi enterré
Et personne n'a jamais su ce qui s'est passé

Je vois qu'il ne me reste
Rien de ce que j'avais
Seulement une roue et une poignée de terre
Je ne sais pas où aller
Mes rêves s'effacent
Je vois par les fenêtres une ville abandonnée

Remplis les rues désertes
Donne-moi la force d'être encore
Et dans mon chemin vers le ciel
Ne me laisse plus mal à l'aise

Remplis les rues désertes
Donne-moi la force d'être encore
Et dans mon chemin vers le ciel
Ne me laisse plus mal à l'aise