Текст и перевод песни Firma feat. Leonid Dimov - Vis Cu Cai

Vis Cu Cai

Suntem cu toţii nişte negri cai
De dimineaţă izgoniţi din rai
Şi galopăm printr-un oraş
Necunoscut. Galopăm năprasnic, galopăm iabraş
Nu ne mai ajung străzile. Mereu mai departe

Abia apucă locuitorii să se dea deoparte
Sărim peste gardurile cu flori de fier
Nechezăm din cartier în cartier
Umplem tramvaiele cu abur învineţit
Emanat din crupele noastre la nesfârşit
Apoi ne dăm jos şi galopăm din nou
Prin pasajele clătinate de ecou
Prin grădinile cu copii de granit
Şi păuni îndureraţi, ţipând alburit
O! scâncetele pruncilor părăsiţi în bazar
O! metempsihozele neaşteptate din intrări la bar
Şi-atâtea întâmplări până când
Am părăsit oraşul acela blând
Şi-am început a galopa
Pe câmpia friguroasă de verde ce era

Alergam de-o eternitate
Fără să vedem că, din spate
Câmpia se îndoia întunecând zările
Simţeam un fel de mucigai cum ne-nţeapă nările
Dar niciodată n-am fi ştiut
Că-n spatele nostru se-ndoaie câmpia de lut
Dacă n-ar fi început să se-nchidă ca o carte
Şi din faţă şi din fiecare parte
Din ce în ce mai deasupra, din ce în ce mai jos
Până când ne-am oprit şi ne-am cuibărit frumos
Drept în mijloc, toţi la un loc, negri şi fremătători
Cu dinţii luminând în loc de zori
Cu copitele trase pe sub pântece
Tresărind în întunericul plin de cântece

Vis Cu Cai

We are all black horses
Cast out of heaven since the morning
And galloped through a city
Stranger. Galloping desperately, stubbornly
The streets are no longer enough for us. Further and further

The inhabitants had barely time to get out of the way
We jumped over the iron flower fences
We galloped from quarter to quarter
We filled the tramways with the purple steam
Emanate from our haunches endless
Then we get off and gallop again
Through the passages shaking from the echo
Through the gardens with granite children
And grieving peacocks screaming white
Oh! the cries of children abandoned in the bazaar
Oh! the unexpected metempsychosis of the bar entrances
And so many adventures until
We left that gentle city
And we started to gallop
On the cold green plain

We had run for an eternity
Not seeing that, from behind
The plain folded, darkening the horizon
We would feel a kind of snotting
But we would never have known
That behind us the clay plain is bending
If it hadn't started to close like a book
And from the front and from each side
From above, from below
Until we stopped and settled down beautifully
Right in the middle, all together, black and quivering
With our teeth lighting instead of dawn
With our hooves under our bellies
Quivering in the song filled darkness