Текст и перевод песни Guess Who - Ca doua flori

Ca doua flori

Ca două flori, pe-acelaşi lac,
Ne ofilim la fel, la fel, la fel.
Nu mai dorim, nu mai visăm, nu mai gândim...

Ca două... Vieţi de om, de om trezit din somn
Şi pus să umple-un biberon într-un sistem prea monoton
Într-un sincron îmbătrânim şi-un viitor ne definim
Cu doi copii pe cap au zis s-au grăbit.
Şi după '90 când toată ţara zâmbea, lumea bună lua,
Deja se-mpărţea pe faţă da' nimeni nu sesiza
Că-n stânga-n dreapta nu se uită nimeni şi nu-i minte multă
Aşa şi-au tras unii conductă cu mărci şi valută.
Ascultă, de unde vine-acea durere-acută din portmoneu?
Port mereu gândul că doar pornit mereu rugându-l
Ca la ghişeu totu' se mişcă-ncet şi greu.
Şi-ncerc şi eu să mă ghidez dup-un traseu.
Că i-aud pe-ai mei...
Cum vor să-mi bage-n cap idei,
Să fiu, să fac ca ei, că ei nu au avut tot ce-i normal să vrei.
Şi-au tras din greu pentru un cer senin, nu plin de nori.
Să-i văd acum cum se-ofilesc uşor ca două flori...

Ca două flori, pe-acelaşi lac,
Ne ofilim la fel, la fel, la fel.
Nu mai dorim, nu mai visăm, nu mai gândim...

Şi-acum pe bune, cum e să ştii că a venit pe lume?
Că tre' să-i dai un nume şi că-ţi spune: "Tati, unde e mama?"
Cred că te prinde flama când îl vezi că e cât palma
Şi-ţi zâmbeşte să-ţi dispară teama.
Începi să strângi chiar dacă tre' să-neci corăbii sau să muţi munţi,
Să urci stânci, sa plângi sau să dai brânci,
Ajungi să dai şi-ultimu' leu din buzunar
Pe ce mănânci şi-atunci e-atunci,
Nu-ţi vine nici să te mai culci, eşti somnambul...
Îi dai cu-alcool şi sticla-i gata-n două guri
Începi să spargi prin casă, copilu plânge
Tu înjuri.
A doua zi, te juri că nu-o mai faci, c-ai avut şi tu draci
Încerci să-mpaci pe toată lumea da' mai mult i-ataci.
Ei zic că locuţ tău e printre maniaci, d-ăia care-apasă pe trăgaci, taci,
Îţi iei haina şi-o-mbraci, te uiţi la ea,
Ea-ţi aruncă priviri ce dor şi-ţi dau fiori
Că voi trebuia să înfloriţi ca două flori...

Ca două flori, pe-acelaşi lac,
Ne ofilim la fel, la fel, la fel.
Nu mai dorim, nu mai visăm, nu mai gândim...

Like Two Flowers

Like two flowers, on the same lake,
We wither away the same, the same, the same.
We no longer desire, we no longer dream, we no longer think...

Like two... Human lives, of a man awakened from sleep
And made to fill a baby bottle in a system too monotonous
In a synchronized aging, we define a future
With two children on our heads, they said we rushed.
And after '90 when the whole country was smiling, the good life was taking,
Already dividing on the surface but nobody noticed
That no one looks left and right, and there's not much mind
That's how some people got their pipes with brands and currency.
Listen, where does that acute pain in my wallet come from?
I always carry the thought that just started, always praying to it
That at the counter everything moves slowly and heavily.
And I try to guide myself along a route.
Because I hear my parents...
How they want to put ideas in my head,
To be, to do like them, because they didn't have everything that's normal to want.
And they worked hard for a clear sky, not full of clouds.
To see them now slowly fading away like two flowers...

Like two flowers, on the same lake,
We wither away the same, the same, the same.
We no longer desire, we no longer dream, we no longer think...

And now, for real, how does it feel to know that he came into the world?
That you have to give him a name and he tells you: "Daddy, where's mommy?"
I think the flame catches you when you see him as big as your palm
And he smiles to make your fear disappear.
You start to gather even if you have to drown ships or move mountains,
To climb cliffs, to cry or to push,
You end up giving the last leu from your pocket
On what you eat and then it's then,
You don't even want to sleep anymore, you're sleepwalking...
You hit the alcohol and the bottle is gone in two sips
You start breaking things around the house, the child cries
You swear.
The next day, you swear you won't do it again, that you had your devils too
You try to reconcile everyone but you attack them more.
They say your place is among maniacs, those who pull the trigger, shut up,
You take your coat and put it on, you look at her,
She throws you looks that hurt and give you chills
That you two should have blossomed like two flowers...

Like two flowers, on the same lake,
We wither away the same, the same, the same.
We no longer desire, we no longer dream, we no longer think...