Текст и перевод песни Kazi Ploae - Am

Am

Ploae
E îngrijorător, parcă dai cu capul gol în femeia tuturor
Piticii de pe creier devin iritanţi zic:
"Tu eşti băiat mare, dar noi suntem giganţi"
Zic: tanc prins în trafic haos pus în
Rafturi, prafuri, rămân roman ca Polansky check it
MC paranoia, dar el era deja legumă ca spanacul fără Popeye.
Nici nu rimează, nu înţeleg ce zice,
în consecinţă e diss şi eu ştiu şi pentru cine!
Dacă o arzi nonconformist ca să vezi te
Conformezi, papagal autist, niciodată nu zic ce vrei!
Am o pasăre pe care-o ţin captivă,
Vrea sa zboare da-i frig afară, nu mă lasă inima să-i dau drumul.
Îi zic aşteaptă, ea aşteaptă, da dă din aripi şi dărâmă tot.
Şi n-ai voie sa pui mâna, i-a mea,
Dă-te dracu la o parte şi găseşte-ţi tu o pasăre,
A mea tre să-mi spele vasele şi chestii de-astea
Nu s-o ardă cu voi, în niciun caz.
Stă cuminte-n cuşca mea toracică,
Mama m-a-nvăţat c-acolo ţii ce iubeşti.
Dar ce urăşti tot acolo se-adună din câte
ştiu, niciodată nu-nţeleg ce vrea să spună.
Da-i atât de simpatic cum scoate
Ciocul printre coaste şi zâmbeşte apatic
Ca o zi de toamnă-n care ploaia spală şi distruge-n
Mine strigă din toţi plămânii-n fiecare zi.
Aprinde-o lumânare, pasărea asta nu ştie să zboare,
Are aripi da-i grea c-are tumoarea aia
Pentru care-o ţii ascunsă-n tine.
Mai las-o moartă...

Am

Ploae
C’est inquiétant, c’est comme si tu cognais ta tête contre le mur de la femme de tout le monde.
Les nains dans mon cerveau deviennent irritants, ils disent :
“Tu es un grand garçon, mais nous sommes des géants.”
Je dis : un tank coincé dans le trafic, le chaos mis dans
Les étagères, les poudres, je reste un roman comme Polansky check it.
MC paranoïa, mais il était déjà un légume comme les épinards sans Popeye.
Il ne rime même pas, je ne comprends pas ce qu’il dit,
En conséquence, c’est un diss et je sais pour qui !
Si tu te fais passer pour un non-conformiste pour voir si tu
Te conformes, perroquet autiste, jamais tu ne dis ce que tu veux !
J’ai un oiseau que je tiens captif,
Il veut voler mais il fait froid dehors, mon cœur ne me permet pas de le laisser partir.
Je lui dis d’attendre, elle attend, mais elle bat des ailes et détruit tout.
Et tu n’as pas le droit de mettre la main, c’est le mien,
Va te faire foutre et trouve-toi un oiseau,
Le mien doit laver ma vaisselle et ce genre de choses.
Elle ne se promènera pas avec vous, en aucun cas.
Elle reste sage dans sa cage thoracique,
Maman m’a appris que c’est là que tu gardes ce que tu aimes.
Mais ce que tu détestes, tout s’accumule là, autant
Que je sache, je ne comprends jamais ce qu’elle veut dire.
Mais c’est tellement mignon comme elle sort
Son bec entre mes côtes et sourit apathiquement
Comme un jour d’automne où la pluie lave et détruit dans
Moi, je crie de tous mes poumons chaque jour.
Allume une bougie, cet oiseau ne sait pas voler,
Il a des ailes mais il est lourd avec cette tumeur
Pour laquelle tu le gardes caché en toi.
Laisse-la mourir...