Foc - Mani перевод на немецкий

Foc

Am plecat în câmpul drept
Să mă-ntâlnesc cu tot ce-i rău
Mândra am strâns-o la piept
Și-am luat un dor mai greu

Era noapte, bătea vânt
Negrul îl vedeam cum vine
Aveam în mână un chibrit
Și o canistră cu benzină

Foc
Dăi, dăi, dăi dăi, ce e rău, să ardă tot
Foc
Dăi, dăi, dăi dăi, ce e rău, să ardă tot

Cu aer în piept, câştig sau pierd, ţin spatele drept
Într-o mână lumină, în alta benzină, gata să-ncep
Văd răul cum vine de după coline şi vreau să-l văd
Cum e şi cine-i, de rupe din mine bucăţi din întreg

Nervii sunt pân′ la pământ şi parcă mă sapă
Dar stau neclintit, că-s hotărât să merg până la capăt
Fruntea încrunt şi ţin din scurt privirea ca scut
Și parcă cusut din negru iese un chip cunoscut

Am plecat în câmpul drept
Să mă-ntâlnesc cu tot ce-i rău
Mândra am strâns-o la piept
Și-am luat un dor mai greu

Era noapte, bătea vânt
Negrul îl vedeam cum vine
Aveam în mână un chibrit
Și o canistră cu benzină

Foc
Dăi, dăi, dăi dăi, ce e rău, să ardă tot
Foc
Dăi, dăi, dăi dăi, ce e rău, să ardă tot

Prin faţă deodată văd cum aleargă viaţa întreagă
Și-am văzut cum se-neacă omul de treabă în latura neagră
O am şi nu pleacă, ca duhul din lampă, iese la rampă
Când firea-i mai slabă, el doar te îmbracă, cât poate te poartă

Peste câmpie se-adună urgie şi nourii grei
Ţin chibritul aprins şi gata să ard tot ce-i negru în ei
Iar din negreaţă mi-apare în faţă chipul cel rău
Şi-atunci am văzut că nu e doar cunoscut - ăsta sunt eu

Am plecat în câmpul drept
Să mă-ntâlnesc cu tot ce-i rău
Mândra am strâns-o la piept
Și-am luat un dor mai greu

Era noapte, bătea vânt
Negrul îl vedeam cum vine
Aveam în mână un chibrit
Și o canistră cu benzină

Foc
Dăi, dăi, dăi dăi, ce e rău, să ardă tot
Foc
Dăi, dăi, dăi dăi, ce e rău, să ardă tot

Feuer

Ich ging aufs freie Feld
Um allem Bösen zu begegnen
Meine Liebste drückte ich an die Brust
Und nahm eine schwerere Sehnsucht mit

Es war Nacht, der Wind wehte
Ich sah das Schwarze kommen
Ich hatte ein Streichholz in der Hand
Und einen Kanister Benzin

Feuer
Los, los, los, los, was schlecht ist, soll alles brennen
Feuer
Los, los, los, los, was schlecht ist, soll alles brennen

Mit Luft in der Brust, ob Sieg oder Niederlage, ich halte den Rücken gerade
In einer Hand Licht, in der anderen Benzin, bereit zu beginnen
Ich sehe das Böse von hinter den Hügeln kommen und will es sehen
Wie es ist und wer es ist, das Stücke aus meinem Ganzen reißt

Die Nerven liegen blank und es fühlt sich an, als grabe es an mir
Aber ich stehe unerschütterlich, denn ich bin entschlossen, bis zum Ende zu gehen
Die Stirn gerunzelt und halte den Blick fest wie einen Schild
Und wie aus Schwärze genäht tritt ein bekanntes Gesicht hervor

Ich ging aufs freie Feld
Um allem Bösen zu begegnen
Meine Liebste drückte ich an die Brust
Und nahm eine schwerere Sehnsucht mit

Es war Nacht, der Wind wehte
Ich sah das Schwarze kommen
Ich hatte ein Streichholz in der Hand
Und einen Kanister Benzin

Feuer
Los, los, los, los, was schlecht ist, soll alles brennen
Feuer
Los, los, los, los, was schlecht ist, soll alles brennen

Vor mir sehe ich plötzlich das ganze Leben vorbeiziehen
Und ich sah, wie der gute Mensch in der dunklen Seite ertrinkt
Ich habe sie und sie geht nicht weg, wie der Geist aus der Lampe, tritt sie ins Rampenlicht
Wenn das Wesen schwächer ist, kleidet er dich nur, trägt dich, so weit er kann

Über die Ebene sammeln sich Unheil und schwere Wolken
Ich halte das Streichholz entzündet und bin bereit, alles Schwarze in ihnen zu verbrennen
Und aus der Schwärze erscheint mir das böse Gesicht
Und da sah ich, dass es nicht nur bekannt ist – das bin ich

Ich ging aufs freie Feld
Um allem Bösen zu begegnen
Meine Liebste drückte ich an die Brust
Und nahm eine schwerere Sehnsucht mit

Es war Nacht, der Wind wehte
Ich sah das Schwarze kommen
Ich hatte ein Streichholz in der Hand
Und einen Kanister Benzin

Feuer
Los, los, los, los, was schlecht ist, soll alles brennen
Feuer
Los, los, los, los, was schlecht ist, soll alles brennen