Текст и перевод песни Nicu Alifantis - Portret

Portret

Sunt bătrân, bătrâne,
Timpul nu mă iartă
Anii – nu ştiu bine când – s-au adunat;
Mai iubind o fată,
Mai ratând o carte,
Mai plesnind din biciul râsului cifrat;
Mai lovit de soartă, câteodată,-n faţă;
Mult mai des, din spate – de prieteni buni;
Mai uitat în somnul alb, de dimineaţă;
Mai plângând în zborul unor vagi lăstuni;
Mai sedus de glorii
Care n-au să vină;
Mai trădându-mi clipa pentr-un ceas fictiv;
Mai stingând lumina tâmplelor, alpina;
Mai cerând ninsorii
Tainicul motiv;
Până unde, totuşi,
Până unde?
Până unde, totuşi,
Până când?
Până unde, totuşi,
Până unde?
Până unde, totuşi,
Până când?
Mai purtând pe umeri mantii iluzorii;
Mai glumind cu mine, ca să nu mă dor;
Mai căzând din şaua certă a rigorii;
Mai cutremurat de un frig interior;
Mai minţind de dragul unui alt dor – sudic;
Mai visând la umbra morilor de vânt;
Mai pândind amurgul simţurilor, ludic;
Mai crezând în rima plânsă de cuvânt...
Sunt bătrân, bătrâne, timpul îmi împarte
Anii pe din două, leneş alternând:
Mai ratând o fată,
Mai iubind o carte...
Până unde, totuşi,
Până când?
Până unde, totuşi,
Până unde?
Până unde, totuşi,
Până când?
Până unde, totuşi,
Până unde?
Până unde, totuşi,
Până când?

Portrait

I'm old, my dear,
Time has no mercy on me
Years – I don't know when exactly – have gathered;
I have loved another girl,
I have missed another book,
I have cracked the whip of figured laughter;
I have been hit by fate, sometimes in the face;
Much more often, from behind – by good friends;
I have been forgotten in the white sleep of the morning;
I have cried in the flight of vague swallows;
I have been seduced by glories
That will never come;
I have betrayed my moment for a fictitious hour;
I have extinguished the light of my temples, the alpine one;
I have asked the snow
For the secret reason;
Until when, though,
Until when?
Until when, though,
Until when?
Until when, though,
Until when?
Until when, though,
Until when?
I still wear illusory mantles on my shoulders;
I still joke with myself, so as not to hurt;
I still fall from the certain saddle of rigor;
I still tremble with an inner cold;
I still lie for the sake of another desire – southern;
I still dream in the shadow of windmills;
I still lurk the twilight of the senses, playfully;
I still believe in the rhyme cried by the word...
I'm old, my dear, time divides me
The years in two, alternating lazily:
I miss another girl,
I love another book...
Until when, though,
Until when?
Until when, though,
Until when?
Until when, though,
Until when?
Until when, though,
Until when?
Until when, though,
Until when?