Текст и перевод песни Satoshi - Lasă-i Să Treacă

Lasă-i Să Treacă

Îmi prinde bine să mai tac măcar câteodată
Ceea ce spun nu e pe plac și nu va fi vreodată
Dacă te-ntreabă "Care e treaba?"
Spunele-n grabă să nu te roadă
"La mine - ca la nimeni! Fie ca la tine să fie ca la cineva mai bun"
E-o artă-ntreagă singur să te poți opri la timp
Sunt adevăruri vechi precum e Muntele Olimp
Dar nu numai o dată m-am convins că e mai simplu să
Cunoști numai atâta cât nu se uită, restul - încurcă, zău
Hai, du-mă, du-mă, du-mă, du-mă cu gândul la nimic mai mult
Prefer din ce în ce mai des să pot doar să ascult
O vorbă-n plus e gramul pus pe talgerul cântarului
De-al cărui echilibru - numai tu, numai tu răspunzi
Care din învățători te-nvață cum să mai aștepți?
E Cronos? E Buddha? E rândul la budă? Sau poate alți deștepți?
Dar vezi că dai duba până apuci să-nveți
Nu-i vreme de dubii, nu-i vreme nici măcar să regreți

Lasă-i să treacă, tu lasă-i să treacă
Nu te grăbi să scoți katana din teacă
Tu lasă-i să treacă
Căci poate pe-altă potecă
În altă zi s-ar putea că
Veți împărți un tatami
Și lumea n-o să vă creadă

Merg înainte cu rândul, nu-mi pasă
Cine rămâne și cine mă lasă
Cei care-au fost și cei care pleacă
Toate se duc și toate-o să treacă
Mă prind în "Glossă"
Căci poate grosul chiar e clasica
Dar tot ce-i clasic, născut este în avangard
Și toate care vin și pleacă, toate se înlocuiesc
Mai ieri divin și tânăr - mâine-i miros moșnegesc
De aia eu din când în când mă mai opresc
Aștept să latre cât mai au și-apoi îi depășesc
Ropot de copite - Îmi aduc aminte
Auzeam în cap - Când nu preferam să tac
Dar timpul trecea și eu înțelegeam că mai bine-alegeam
Nu privitul pe geam la peisaj, nu!
Ci numai prezența, momentul și fapta te fac din detaliu
Un creator de-anturaj - tu!
Și totuși, obținând și sabia și-armura
Nu mă pregătesc să tai
Eu nu mă fugăresc într-una
După turme, după teancuri
După trupuri, după capuri
Eu le-aștept încet să vină
Ca delștepți-n orice veacuri

Lasă-i să treacă, tu lasă-i să treacă
Nu te grăbi să scoți katana din teacă
Tu lasă-i să treacă
Căci poate pe-altă potecă
În altă zi s-ar putea că
Veți împărți un tatami
Și lumea n-o să vă creadă
Lasă-i să treacă, tu lasă-i să treacă
Nu te grăbi să scoți katana din teacă
Tu lasă-i să treacă
Căci poate pe-altă potecă
În altă zi s-ar putea că
Veți împărți un tatami
Și lumea n-o să vă creadă

Let Them Pass

It’s good for me to be quiet sometimes
What I say is not to your liking and never will be
If they ask you "What’s the matter?"
Tell them quickly so they won’t bother you
“With me - as with no one! May it be like someone better for you”
It’s a whole art to be able to stop yourself on time
There are old truths, as old as Mount Olympus
But more than once I was convinced that it is simpler to
Know only as much as you don’t forget, the rest - confuses, really
Come on, take me, take me, take me, take me with the thought of nothing more
More and more often I prefer to be able to just listen
One extra word is the gram put on the scale
Whose balance - only you, only you are responsible
Which of the teachers teaches you how to wait?
Is it Cronos? Is it Buddha? Is it the turn at the buddhist temple? Or maybe other wise men?
But see, you give it up before you have time to learn
It’s not time for doubts, it’s not even time to regret

Let them pass, you let them pass
Don’t rush to take your katana out of its sheath
You let them pass
For maybe on another path
On another day, it might be that
You will share a tatami
And the world won’t believe it

I go forward in turn, I don’t care
Who stays and who leaves me
Those who were and those who leave
Everything goes and everything will pass
I catch myself in "Glossa"
For maybe the bulk is really the classic
But everything that is classic, was born in the avant-garde
And all that come and go, all are replaced
Yesterday divine and young - tomorrow it smells of old age
That’s why I stop from time to time
I wait for them to bark as long as they have and then I overtake them
Clatter of hooves - I remember
I heard in my head - When I didn’t prefer to be quiet
But time passed and I realized that I would have chosen better
Not looking out the window at the scenery, no!
But only presence, the moment and the deed make you from detail
A creator of an entourage - you!
And yet, obtaining both the sword and the armor
I’m not preparing to cut
I don’t chase myself all the time
After herds, after piles
After bodies, after heads
I wait for them to come slowly
As wise men in all ages

Let them pass, you let them pass
Don’t rush to take your katana out of its sheath
You let them pass
For maybe on another path
On another day, it might be that
You will share a tatami
And the world won’t believe it
Let them pass, you let them pass
Don’t rush to take your katana out of its sheath
You let them pass
For maybe on another path
On another day, it might be that
You will share a tatami
And the world won’t believe it