Текст и перевод песни Satoshi - TITANIC TRIP

TITANIC TRIP

Eu număr fire de nisip
Și mor în fiecare zi
Timpul e cel mai mare trip
Din care nu mă pot trezi
Dau de pomană gânduri și
Încerc să cred că-s împăcat
Între a fi și a nu fi
Aleg să nu fiu întrebat

M-apuc să regret cu viteza luminii
Că sunt un preset renegat al uzinii
Că nu-s un profet adorat de prostime
Aș vrea să fiu bine, dar ce-nseamnă bine?
Frustrările toate acasă la ele
Prin faptele, vorbele, piesele mele
Perindă-se toate-n cadențe elene
Furie și lene, dar poate că, nene
Titanicul meu de prea multe iceberguri a dat
Și a fast instant rebotezat în Arca lui Noe
Potopu-n canoe nu-l treci, nu poți - nu-i voie
Sunt legi ce ne domină pe noi. Nu vreau
S-amărăsc pe cei care încredere nu au
În tot ce creez și universului eu dau
Dau numai în credit ca apoi să pot să iau
Și eu nu mai am răbdare să văd tot atâta floare
La urechile la care am câte-o privighetoare
Eu nu mai am răbdare să văd tot atâta floare
La urechile la care am câte-o privighetoare

Dau gânduri de pomană-ncerc s-ascund măcar o rană
La cicatrice vrana s-arupt: lumea are hrană
Dau gânduri de pomană-ncerc s-ascund măcar o rană
La cicatrice vrana s-arupt: lumea are hrană

Stop la gânduri, sunt constipat de ele
Play acum la instinct
Patru scânduri m-așteaptă grele
N-am vreme de zăbovit
Între rânduri și mii de stele
Mă văd acum rătăcit
Patru vânturi mi-așteaptă pielea
Cât încă nu s-a răcit
Prefer să fiu un Ahile
Decât să mă vizitați în bahile
Decât să rămână din mine doar kile
Decât să mă descompun în aur prin vile
La render mi-i acum filmul
Ultimul procent și eu devin primul
Fac totul încet - să-mi știe și fiul
Câte se-ncâlcesc pân-o să fii primul
Fire de nisip și mor în fiecare zi

Dau gânduri de pomană-ncerc s-ascund măcar o rană
La cicatrice vrana s-arupt: lumea are hrană
Gânduri de pomană-ncerc s-ascund măcar o rană
La cicatrice vrana s-arupt: lumea are hrană

TITANIC TRIP

I count grains of sand, my love,
And die a little every day.
Time is the greatest trip of all,
From which I cannot wake.
I give away my thoughts like alms,
And try to believe I'm at peace.
Between to be and not to be,
I choose not to be questioned.

I start to regret at the speed of light, dear,
That I'm a renegade preset of the factory.
That I'm not a prophet adored by the masses.
I want to be well, but what does well even mean?
All my frustrations back at home they reside,
Through my deeds, words, and songs they confide.
They parade in Hellenic cadences so wide,
Fury and laziness, but maybe, my sweet,
My Titanic hit too many icebergs, it's true,
And was instantly renamed Noah's Ark, anew.
You can't cross the flood in a canoe, it's taboo,
There are laws that govern us, I don't want to subdue
Those who have no faith in what I imbue,
To the universe I give and renew,
I give on credit so I can accrue.
And I no longer have the patience to see so much bloom,
In the ears where I have a nightingale's tune.
I no longer have the patience to see so much bloom,
In the ears where I have a nightingale's tune.

I give thoughts as alms, try to hide at least one wound, my dear,
At the scar, the crow would tear: the world has its share.
I give thoughts as alms, try to hide at least one wound,
At the scar, the crow would tear: the world has its share.

Stop the thoughts, I'm constipated by them,
Play now by instinct, my love.
Four planks await me, heavy and glum,
No time to linger or shove.
Between the lines and thousands of stars above,
I see myself now, lost and astray.
Four winds await my skin's array,
While it's still warm, come what may.
I'd rather be an Achilles so brave,
Than have you visit me in the grave.
Than have only kilos remain of my wave,
Than decompose into gold through villas so suave.
My film is now rendering, frame by frame,
The last percent and I become the first in fame.
I do everything slowly, so my son may claim,
How many things tangle before you earn your name.
Grains of sand, and I die a little each day.

I give thoughts as alms, try to hide at least one wound,
At the scar, the crow would tear: the world has its share.
Thoughts as alms, try to hide at least one wound, dear,
At the scar, the crow would tear: the world has its share.