Текст и перевод песни om la luna - Far

Far

Mi-ai fost far
Mi-ai fost dar
Mi-ai fost vai și-amar
Ți-am fost viu
Ți-am fost fiu
Rătăcind prin pustiu

Și de ți-aș mai fi fost
Te-aș fi spus pe de rost
Dar cumva-ntr-un târziu
S-a-ntâmplat să nu-ți mai fiu

Mi-ai fost far
Și hotar
Să mă crezi că n-aveam habar
Cine ești și de ce
M-ai ales tocmai pe mine

Și de tot s-a-ntâmplat
Să îți fiu cu păcat
Ți-ai dat timp, mi-ai dat rost
Ce frumos a mai fost

Tu singură
Din ce părți îndepărtate m-ai smuls
Dar nu ți-am fost niciodată de-ajuns
Spre ce timpuri te-ai necunoscut
Și ce mare iubire-ai născut

Mi-ai fost far
În zadar
Acum rătăcesc pe ape iar
Și nici țărmul pustiu
Nu mai e cum îl știu

Și de fapt și de drept
Și din golul din piept
Și din dus pe pustiu
N-a ieșit nimeni viu

Far

You were my lighthouse
You were my gift
You were my sorrow and bitterness
I was alive for you
I was your son
Wandering through the desert

And if I were still yours
I would have told you by heart
But somehow, eventually
It happened that I was no longer yours

You were my lighthouse
And my boundary
Believe me, I had no idea
Who you are and why
You chose me

And if everything happened
To be your sin
You gave me time, you gave me purpose
How beautiful it was

You alone
From what distant lands you plucked me
But I was never enough for you
To what times have you become unknown
And what great love you birthed

You were my lighthouse
In vain
Now I wander on the waters again
And even the deserted shore
Is no longer as I knew it

And in fact and by right
And from the emptiness in my chest
And from wandering through the desert
No one came out alive