Текст и перевод песни Byron - XX

XX

E ciudat
Când totu-n jur se rupe în fîşii
Şi nici nu ştii
Când casa ta ţi-a devenit hotel

Când ea te ştie mult mai bine
Decât tine
Şi cu siguranţă decât el

Şi încet evadezi
În ascunse unghere
Nici nu poţi să prevezi
Că urmează cu totul altceva

Şi te laşi să pluteşti
Senzaţii noi te îneacă
Nu mai ştii cine eşti
Dar juri că n-ai simţit aşa ceva

Poate că
Tot ce-ai făcut până-acum
E doar un drum
Pe care-l laşi în urmă în sfârşit

Poate că
Tot ce te bântuie azi
E-un nou macaz
Pe linia vieţii tale răsărit

Prea târziu
Cînd te-apucă dor de ducă
Ştii şi tu că
N-o să-l mai priveşti nicicând la fel

E scris în stele, pe inele,
Dar sub piele
Azi e-altcineva

Şi te plimbi fără ţel între lumi găunoase
Pînă seara coboară şi-o să poţi s-o-ntâlneşti
Şi eşti nervi şi scântei şi e carne şi oase
Şi nu poţi şi nu vrei şi nu-ncerci să te-opreşti
Şi te-mbeţi cu aromă de degete fine
Şi licoare de zei e sudoarea pe ea
Şi ecou de-Orient şi parfum de vitrine
Şi cazi şi zbori şi uiţi şi mori şi-nvii deja

Poate că
Tot ce-ai ştiut până-acum
E doar un drum
Pe care-l laşi în urmă în sfîrşit

Poate că
Tot ce te bântuie azi
E-un nou extaz
Pe linia vieţii tale
Pe linia vieţiï tale...

XX

It's strange
When everything around you is breaking into shreds
And you don't even know
When your home has become a hotel

When she knows you so much better
Than you do
And certainly better than he does

And slowly you escape
Into hidden corners
You can't even imagine
That something completely different is coming

And you let yourself float
New sensations are drowning you
You don't know who you are anymore
But you swear you've never felt anything like it

Maybe
Everything you've done up to now
Is just a path
Which you are finally leaving behind

Maybe
Everything that haunts you today
Is a new turnoff
On the line of your life that has risen

Too late
When you feel like leaving
You know
You will never look at it the same way again

It is written in the stars, on the rings,
But under the skin
Today it is someone else

And you wander aimlessly between hollow worlds
Until evening falls and you can meet her
And you are nerves and sparks and you are flesh and blood
And you cannot and will not and do not try to stop yourself
And you get drunk with the aroma of fine fingers
And the sweat on her is the drink of the gods
And the echo of the Orient and the perfume of the windows
And you fall and fly and forget and die and come to life again

Maybe
Everything you knew up to now
Is just a path
Which you are finally leaving behind

Maybe
All that haunts you today
Is a new ecstasy
On the line of your life
On the line of your life...