Текст песни Serpentes - Codrin Donciu

Mili... (Mili)
Mili... (Mili)
Mili... (Mili)
Mili, mili, mili, mili

(Milioane) Atât de mulți încât nici nu mă obosesc să-i număr
(Milioane) Apar de nicăieri cred că cineva-mi face o glumă
(Milioane) Îmi șoptesc ce lucruri mari vom face împreună
(Milioane) Nu vorbesc de bani, ci șerpii ăștia de pe umăr
(Milioane) Atât de mulți încât nici nu mă obosesc să-i număr
(Milioane) Apar de nicăieri cred că cineva-mi face o glumă
(Milioane) Îmi șoptesc ce lucruri mari vom face împreună
(Milioane) Nu vorbesc de bani, ci șerpii ăștia de pe umăr

Cred că sunt de pe Marte, bine-am venit pe Pământ
E praful dintre pleoape - nu-i vedeam multiplicându
Se, venind aproape și urcându-se pe rând
De pe sol, la mine-n spate, strecurându-se în gând
Dar recensământul acceptat e zero
Le plantez bombe-n bază ca un terro, huh
Nu le voi fi gazdă, cine-i accesează va fi 4-0-4 error

Fiindca dacă tu credeai că sunt complet imun, să știi că uneori cedez
De exemplu acum, aud beat-ul și-mi spun să mă flexez

Oh, nu, ce-a făcut Codrin?
Nu vreau palat, nu vreau un pat cu baldachin
Vreau doar 4 timpi să fac rapu'
Am capu' plin - împăratu'
Nu poate fi nimeni altu'
Decât acest anonim, ce dă rap debil fără țintă
Mintea ascuțită ca un ac de pin
Vorbe scoase din cap de carte plin
Complicate fiind, combinate prin
Flow-ul foarte fin, de-o buca' de timp, doar petarde-aprind
Atentat pe beat, am dreptate fiindcă
Să fiu monoton la microfon e practic chin
De mic sclipitor sunt în ochii lor ca un cristalin
Apar în vizor ca usturător că nu sunt Dalin
Și-i obositor că sunt muritor și sunt plin de

(Milioane) Atât de mulți încât nici nu mă obosesc să-i număr
(Milioane) Apar de nicăieri cred că cineva-mi face o glumă
(Milioane) Îmi șoptesc ce lucruri mari vom face împreună
(Milioane) Nu vorbesc de bani, ci șerpii ăștia de pe umăr
(Milioane) Atât de mulți încât nici nu mă obosesc să-i număr
(Milioane) Apar de nicăieri cred că cineva-mi face o glumă
(Milioane) Îmi șoptesc ce lucruri mari vom face împreună
(Milioane) Nu vorbesc de bani, ci șerpii ăștia de pe umăr

Sunt doar un pește mic, și-ncerc să nu ajung prăjit
Că fumurile astea-n cap sunt cel mai mare inamic
Că viața-i un ocean, în el înoată cine-i pregătit
Și cine stă pe valuri, riscă să ajungă în nisip

Hai lasă-mă, Codrine, cu filosofia-n rime
Tu doar bagă-le rapide-n modu' sport, huh
Doar ce îmi pasă mie, dacă nu învață nimeni
Cine nu-nțelege poa' să pună stop
Poa' să pună stop, sau poa' să mă ducă-n top
Dar eu sper la a doua, și într-un timp record
Pe umăr am un Boa, și e complet de-acord
Că egoul automat, suferă atac de cord
Dacă nu-i hrănit
Și ce vrea el n-aduce Glovo și nici Uber Eats
Nu-l păcălești cu un combo și niște cartofi prăjiți
Poate filet mignon și sticle pline de Moët,
Condiția este să pozezi și să postezi pe net
Egoul vrea cooperare ca la un duet
Și uite-așa te abuzează ca un proxenet
Egoul vrea cooperare de la un poet
Și uite-așa se înregistrează încă o strofă rap

(Milioane) Atât de mulți încât nici nu mă obosesc să-i număr
(Milioane) Apar de nicăieri cred că cineva-mi face o glumă
(Milioane) Îmi șoptesc ce lucruri mari vom face împreună
(Milioane) Nu vorbesc de bani, ci șerpii ăștia de pe umăr
(Milioane) Atât de mulți încât nici nu mă obosesc să-i număr
(Milioane) Apar de nicăieri cred că cineva-mi face o glumă
(Milioane) Îmi șoptesc ce lucruri mari vom face împreună
(Milioane) Nu vorbesc de bani, ci șerpii ăștia de pe umăr