In Valahia - Trooper перевод на английский

In Valahia

În Neagra Vlahie şi caii sunt răi
Iar Vlad Vodă Dracul e pui de şeitan
La fel sunt şi codrii şi oamenii săi
Şi toţi pân-la unul îl vor pe Sultan
E neagră câmpia de turci pregătiţi
Cu arme în mână, sunt toţi cârmuiţi
De cruzi generali ai armatei păgâne
Nimic nu le-a stat în faţă să-ndure

Atacuri rapide (atacuri rapide) cu săbii de foc (cu săbii de foc)
Cu suliţi şi arcuri ce trec drept prin om
Dar Vlad îi aşteaptă (dar Vlad îi așteaptă) cu ape secate (cu ape secate)
Cu câmpuri uscate şi greu vânt de moarte

În jur este linişte ca în mormânt
Şi turcii miraţi stau fără cuvânt
Nu ştiu ce-i aşteaptă şi cred că de frică
Vlad Vodă s-a dus să scape de milă
Vlad Vodă s-a dus să scape de milă

Un strigăt se-aude şi oastea păgână
Nu ştie de unde se-aude chemarea
În braţe începe să simtă o teamă
Se luptă cu umbre ce nu ştiu să ierte

Din seară în ziuă îi muşcă valahii
Sunt obosiţi şi bolnavi otomanii
Nu ştiu ce se-ntâmplă, de unde le vine
Moartea în oase şi cât îi mai ţine

Spun rugăciunea (spun rugăciunea), Allah să-i asculte (Allah să-i asculte)
Apoi închid ochii şi speră să uite
Că sunt zile-ntregi (că sunt zile-ntregi) de când nu se-opreşte (de când nu se-oprește)
Atacul ce parcă din iarbă porneşte

Furia e mare şi vlahii sunt repezi
Lovesc fără milă şi taie din vene
Din vene-ncărcate de răul ce-ncearcă
Să calce pământul, să-l calce deodată
Să calce pământul, să-l calce deodată

Un strigăt se-aude şi oastea păgână
Nu ştie de unde se-aude chemarea
În braţe începe să simtă o teamă
Se luptă cu umbre ce nu ştiu să ierte
Vlad merge-ntr-o clipă, îmbrăcat ca un turc
Se pierde prin corturi şi taie duşmanul
Turcii speriaţi (turcii speriați) scot sabia şi luptă (scot sabia și luptă)
Dar între ei, nu ştiu un' să fugă

Se-omoară de frică, de frică nebună
Aceleaşi cuvinte le spun toţi cu ură
Vlad să dispară din lumea în care
Nimic pentru el nu este prea mare
Nimic pentru el nu este prea mare

Un strigăt se-aude şi oastea păgână
Nu ştie de unde se-aude chemarea
În braţe începe să simtă o teamă
Se luptă cu umbre ce nu ştiu să ierte

Nu iartă pe nimeni ce-aduce durerea
Şi nicio privire nu vezi că se-nchină
Sunt corturi în flăcări şi trupuri tăiate
Şi iar se aude cel strigăt din vreme

In Wallachia

In dark Wallachia, even the horses are mean,
And Vlad the Impaler, a devil's spawn, my queen.
The same are the forests and the people he leads,
And every last one of them craves what the Sultan needs.
The plains are dark with Turks ready to fight,
Weapons in hand, all led by their might.
By cruel generals of the pagan army's sway,
Nothing has stopped them, enduring each day.

Rapid attacks (rapid attacks) with swords of fire (with swords of fire),
With spears and arrows that pierce right through a man.
But Vlad awaits them (but Vlad awaits them) with dried-up waters (with dried-up waters),
With barren fields and a heavy wind of death, my plan.

Around, it is silent as in a tomb,
And the surprised Turks stand without a word, their doom.
They don't know what awaits them and believe out of fear,
Vlad the Impaler has fled, escaping from here, my dear.
Vlad the Impaler has fled, escaping from here, my dear.

A cry is heard and the pagan army,
Doesn't know from where the call comes urgently.
In their arms, they begin to feel a dread,
They fight with shadows that know not to forgive, instead.

From evening to day, the Wallachians bite,
The Ottomans are tired and sick in the fading light.
They don't know what's happening, where it comes from,
Death in their bones, how much longer will they become undone?

They say their prayers (they say their prayers), Allah listen to them (Allah listen to them),
Then close their eyes and hope to forget, love.
That it's been days (that it's been days) since it hasn't stopped (since it hasn't stopped),
The attack that seems to start from the grass, nonstop.

The fury is great and the Wallachians are swift,
They strike without mercy and cut the veins, adrift.
From veins filled with the evil that tries,
To tread the land, to tread it all at once, my prize.
To tread the land, to tread it all at once, my prize.

A cry is heard and the pagan army,
Doesn't know from where the call comes urgently.
In their arms, they begin to feel a dread,
They fight with shadows that know not to forgive, instead.
Vlad goes in a flash, dressed as a Turk, so sly,
He gets lost in the tents and cuts the enemy, no lie.
The terrified Turks (the terrified Turks) draw their swords and fight (draw their swords and fight),
But among themselves, they don't know where to take flight.

They kill each other out of fear, insane fright,
The same words, they all say them with hate, day and night.
Vlad should disappear from the world where,
Nothing for him is too great, nowhere.
Nothing for him is too great, nowhere.

A cry is heard and the pagan army,
Doesn't know from where the call comes urgently.
In their arms, they begin to feel a dread,
They fight with shadows that know not to forgive, instead.

They forgive no one who brings the pain,
And no gaze you see bows down again.
There are tents in flames and bodies slain,
And again that cry from the past is heard, in vain.