Lyrics In Valahia - Trooper

În Neagra Vlahie şi caii sunt răi
Iar Vlad Vodă Dracul e pui de şeitan
La fel sunt şi codrii şi oamenii săi
Şi toţi pân-la unul îl vor pe Sultan
E neagră câmpia de turci pregătiţi
Cu arme în mână, sunt toţi cârmuiţi
De cruzi generali ai armatei păgâne
Nimic nu le-a stat în faţă să-ndure

Atacuri rapide (atacuri rapide) cu săbii de foc (cu săbii de foc)
Cu suliţi şi arcuri ce trec drept prin om
Dar Vlad îi aşteaptă (dar Vlad îi așteaptă) cu ape secate (cu ape secate)
Cu câmpuri uscate şi greu vânt de moarte

În jur este linişte ca în mormânt
Şi turcii miraţi stau fără cuvânt
Nu ştiu ce-i aşteaptă şi cred că de frică
Vlad Vodă s-a dus să scape de milă
Vlad Vodă s-a dus să scape de milă

Un strigăt se-aude şi oastea păgână
Nu ştie de unde se-aude chemarea
În braţe începe să simtă o teamă
Se luptă cu umbre ce nu ştiu să ierte

Din seară în ziuă îi muşcă valahii
Sunt obosiţi şi bolnavi otomanii
Nu ştiu ce se-ntâmplă, de unde le vine
Moartea în oase şi cât îi mai ţine

Spun rugăciunea (spun rugăciunea), Allah să-i asculte (Allah să-i asculte)
Apoi închid ochii şi speră să uite
Că sunt zile-ntregi (că sunt zile-ntregi) de când nu se-opreşte (de când nu se-oprește)
Atacul ce parcă din iarbă porneşte

Furia e mare şi vlahii sunt repezi
Lovesc fără milă şi taie din vene
Din vene-ncărcate de răul ce-ncearcă
Să calce pământul, să-l calce deodată
Să calce pământul, să-l calce deodată

Un strigăt se-aude şi oastea păgână
Nu ştie de unde se-aude chemarea
În braţe începe să simtă o teamă
Se luptă cu umbre ce nu ştiu să ierte
Vlad merge-ntr-o clipă, îmbrăcat ca un turc
Se pierde prin corturi şi taie duşmanul
Turcii speriaţi (turcii speriați) scot sabia şi luptă (scot sabia și luptă)
Dar între ei, nu ştiu un' să fugă

Se-omoară de frică, de frică nebună
Aceleaşi cuvinte le spun toţi cu ură
Vlad să dispară din lumea în care
Nimic pentru el nu este prea mare
Nimic pentru el nu este prea mare

Un strigăt se-aude şi oastea păgână
Nu ştie de unde se-aude chemarea
În braţe începe să simtă o teamă
Se luptă cu umbre ce nu ştiu să ierte

Nu iartă pe nimeni ce-aduce durerea
Şi nicio privire nu vezi că se-nchină
Sunt corturi în flăcări şi trupuri tăiate
Şi iar se aude cel strigăt din vreme