paroles de chanson Portret - Nicu Alifantis

Sunt bătrân, bătrâne,
Timpul nu mă iartă
Anii – nu ştiu bine când – s-au adunat;
Mai iubind o fată,
Mai ratând o carte,
Mai plesnind din biciul râsului cifrat;
Mai lovit de soartă, câteodată,-n faţă;
Mult mai des, din spate – de prieteni buni;
Mai uitat în somnul alb, de dimineaţă;
Mai plângând în zborul unor vagi lăstuni;
Mai sedus de glorii
Care n-au să vină;
Mai trădându-mi clipa pentr-un ceas fictiv;
Mai stingând lumina tâmplelor, alpina;
Mai cerând ninsorii
Tainicul motiv;
Până unde, totuşi,
Până unde?
Până unde, totuşi,
Până când?
Până unde, totuşi,
Până unde?
Până unde, totuşi,
Până când?
Mai purtând pe umeri mantii iluzorii;
Mai glumind cu mine, ca să nu mă dor;
Mai căzând din şaua certă a rigorii;
Mai cutremurat de un frig interior;
Mai minţind de dragul unui alt dor – sudic;
Mai visând la umbra morilor de vânt;
Mai pândind amurgul simţurilor, ludic;
Mai crezând în rima plânsă de cuvânt...
Sunt bătrân, bătrâne, timpul îmi împarte
Anii pe din două, leneş alternând:
Mai ratând o fată,
Mai iubind o carte...
Până unde, totuşi,
Până când?
Până unde, totuşi,
Până unde?
Până unde, totuşi,
Până când?
Până unde, totuşi,
Până unde?
Până unde, totuşi,
Până când?