In stele (Partea a II-a)

Sunt ani de zile
Dar tot revine
Mereu în minte amintirea de atunci

Nu știu nici astăzi
Prin ce minune
Am reușit din cer să mă întorc în lume

Vreau încă o șansă
Vreau încă un drum, prin stele să urc
Simt că mă cheamă să revin
Am să mă-ntorc, să știi

Zbor, iar, simt că am venit acasă
Zbor! Și totul parcă-i nou
Văd, clar, e pământul cât o roată
Zbor! Doar liniștea din jur o recunosc

Eu știu prea bine
Că răul vine
Și simt în mine tot ce am trăit atunci

Iar într-o clipă
Văd cum se-nclină
Și nava ca într-un blestem iar scoate fum

Acum nu mi-e frică
Vreau să dezleg misterul de-atunci
Și drept în față sunt chiar ei
Nu pot să mai respir

Zbor, iar, simt că am venit acasă
Zbor! Și totul parcă-i nou!
Văd, clar, e pământul cât o roată
Zbor! Doar liniștea din jur o recunosc

Totul e-nghețat
Nici vise nu mai am
Nu știu ce s-a-ntâmplat
Sunt singur pe o targă legat
Ușor revine
Simțirea-n mine
Și pot să văd că sunt iar în nava mea

Se-ntoarce-n mare
Și nu mai are
Nicio scăpare, s-o-ntorc din drum aș vrea

Nu or să mă creadă
Și or să mă-nchidă la nebuni
Să dovedesc ce-a fost, nu pot
Iar am pierdut, și-acum

Zbor, iar, simt că am venit acasă
Zbor! Și totul parcă-i nou
Văd, clar, e pământul cât o roată
Zbor! Doar liniștea din jur o recunosc

Zbor, iar, simt că am venit acasă
Zbor! Și totul parcă-i nou
Văd, clar, e pământul cât o roată
Zbor! Doar liniștea din jur o recunosc