Текст песни Radacini De Dor - Trooper

Unde-i glasul codrilor?
Dar cel al pădurilor?
Unde-i vorba apelor?
Sufletul românilor?

De ce-i lași să mi te ia?
Să te rupă în fața mea
Să ucidă doina ta
Și să-ți fure lacrima
Unde-mi sunt pădurile?
Un' le duc topoarele?
Unde-s luate visele?
De ce plâng iar frunzele?

Unde-ți sunt apele dulci?
Unde-ncerci să le ascunzi?
Le-au secat izvoarele
Lacrimi varsă pietrele

Unde e pământul tău? Lume, mamă!
Pare negru, foarte rău! Of!
L-au vândut și l-au trădat! Lume, mamă!
Pas cu pas pe tot l-au dat
Plânge vântul, n-a uitat
Unde sunt oamenii buni?
De ce sunt mereu pe drum?
De ce doru-n ei e-aprins?
De ce lăcrimează-n vis?

Unde-i glasul codrilor?
Dar cel al pădurilor?
Unde-i vorba apelor?
Sufletul românilor?

De ce-i lași să mi te ia? Lume, mamă!
Să te rupă-n fața mea! Of!
Să ucidă doina ta! Lume, mamă!
Și să-ți fure lacrima! Of!

Dacă nu mai poți așa... Lume, mamă!
Fiindcă viața-i tot mai grea. Of!
Dă-mi o șansă, ultima! Lume, mamă!
Să aleg pe cine-oi vrea
Și Ciuleandra om juca

Foaie verde siminoc
Țineți Ciuleandra pe loc
Și-nc-o dată, măi băieți, hop și-așa și-așa!

Două fire, două paie
Luați Ciuleandra la bătaie
Și-nc-o dată, măi băieți, hop și-așa și-așa!

Foaie verde siminoc
Țineți Ciuleandra pe loc
Și-nc-o dată, măi băieți, hop și-așa și-așa!

Două fire, două paie
Ia Ciuleandra la bătaie
Și-nc-o dată, măi băieți, hop și-așa și-așa!
Când lumea-ți moare sub picioare – doare
Și simți cum vrea să strige, dar nu poate
Prin ce ne mai putem acum diferenția?
Un lucru-i sigur: am pierdut direcția

Și țara-n care stăm nu mai e-a noastră
Și limba de-o vorbim e tot mai falsă
Povestea asta se va șterge într-o clipă
Pentru că de zeci de ani ne este frică
Prin umbre vechi ce mai găsim repere
Acum e moda să privim cum piere
Tot ce e mai bun, tot ce-i frumos, tot ce-are suflet
Rămâne-n urmă doar un tragic urlet

Și e durere, frică, întuneric, ploi
Când râdem, plânge inima în noi
De prea mult timp stăm nemișcați, amorțiți
Privim tăcuți cum suntem despărțiți
Spune-o vorbă din popor
Ești prin lume trecător
Că ți-e greu sau că ți-e rău
Să faci bine-n jurul tău

N-am să uit în viața mea
Glasul celui ce-mi spunea
Doina este suflet viu
Scoate omul din pustiu

Joac-așa ca la-nceput
Din cenuș-am renăscut
Tot ce-i rău să ostenească
Dragostea să n-o găsească
Rădăcinile-s adânci
Stau înfipte în pământ
Nu le-a smuls furtuna rea
Nu le-a uscat seceta

Pune-urechea pe un pom
El vorbește ca un om
Știe ce-i în gândul tău
Te ajută când ți-e greu

Joac-așa ca la-nceput
Din cenuș-am renăscut
Tot ce-i rău să ostenească
Dragostea să n-o găsească
Hei, hei!
Hei, hei!
Hei, hei!
Măi tată, mă!
Joac-așa ca la-nceput
Din cenuș-am renăscut
Tot ce-i rău să ostenească
Dragostea să n-o găsească

Să se ducă drept în foc
Să se facă scrum pe loc
Să îl poarte pe un drum
Până vin eu să-l adun
Trece-un călător și cântă
Trece pe-o cărare frântă
Prin câmpia înflorită
Cu inima veștejită

El se plânge că-n cea lume
Nimeni știe de-al său nume
Nimeni nu se îngrijește
De e mort ori de trăiește
Din ce lut ne-am așternut
Prin ce ape am trecut
Câte vieți am căutat
Locul ăsta minunat?

Cin' mai poartă doru-n piept?
Cine-și poartă visul drept?
Cine mai privește-o stea
Și vorbește blând cu ea?
Oriunde te-ai depărta
Nu uita de mama ta
Nu uita unde-ai pornit
Nu uita ce ai iubit

Cin' mai poartă doru-n piept?
Cine-și poartă visul drept?
Cine mai privește-o stea
Și vorbește blând cu ea?

Oh, oh!
Oh, oh!
Oh, oh!
Oh, oh!