paroles de chanson XX - Byron

E ciudat
Când totu-n jur se rupe în fîşii
Şi nici nu ştii
Când casa ta ţi-a devenit hotel

Când ea te ştie mult mai bine
Decât tine
Şi cu siguranţă decât el

Şi încet evadezi
În ascunse unghere
Nici nu poţi să prevezi
Că urmează cu totul altceva

Şi te laşi să pluteşti
Senzaţii noi te îneacă
Nu mai ştii cine eşti
Dar juri că n-ai simţit aşa ceva

Poate că
Tot ce-ai făcut până-acum
E doar un drum
Pe care-l laşi în urmă în sfârşit

Poate că
Tot ce te bântuie azi
E-un nou macaz
Pe linia vieţii tale răsărit

Prea târziu
Cînd te-apucă dor de ducă
Ştii şi tu că
N-o să-l mai priveşti nicicând la fel

E scris în stele, pe inele,
Dar sub piele
Azi e-altcineva

Şi te plimbi fără ţel între lumi găunoase
Pînă seara coboară şi-o să poţi s-o-ntâlneşti
Şi eşti nervi şi scântei şi e carne şi oase
Şi nu poţi şi nu vrei şi nu-ncerci să te-opreşti
Şi te-mbeţi cu aromă de degete fine
Şi licoare de zei e sudoarea pe ea
Şi ecou de-Orient şi parfum de vitrine
Şi cazi şi zbori şi uiţi şi mori şi-nvii deja

Poate că
Tot ce-ai ştiut până-acum
E doar un drum
Pe care-l laşi în urmă în sfîrşit

Poate că
Tot ce te bântuie azi
E-un nou extaz
Pe linia vieţii tale
Pe linia vieţiï tale...